Aproape zece ani i-au trebuit Anei Blandiana ca să scrie acest roman (1983-1991). Dar chiar dacă scrierea lui nu i-ar fi luat atâta timp, e greu de crezut că el ar fi putut vedea lumina tiparului înainte de 1990. Fiindcă, între atâtea romane care vorbeau despre actualitatea, expirată, a „obsedantului deceniu“ – cum numise Marin Preda anii '50 ai veacului trecut –, Sertarul cu aplauze a refuzat de la bun început compromisul obligatoriu al localizărilor în timp acceptate, optând pentru confruntarea directă cu universul concentraţionar al societăţii comuniste ca atare. De aceea, lipsit de limbajul esopic al scrierilor ce aveau de înfruntat cenzura, romanul Anei Blandiana se citeşte şi astăzi cu neştirbit interes. El este o tulburătoare mărturie asupra câtorva destine paralele, urmând fiecare un traseu strict supravegheat; o mărturie încheiată cu strigătul de deznădejde al autoarei în faţa neputinţei de a schimba aceste destine sub apăsarea cărora au trăit atâţia dintre noi – de a pune capăt coşmarului în care am mai fi trăit şi azi cu toţii, fără cotitura istorică ce a făcut posibilă însăşi apariţia acestei cărţi.
Format:
405 p., 130 x 200 mm, necartonat
Anul apariţiei:
2004
fond special / librărie / colecţie particulară / anticariat /
