Faptul că, printre atâtea premiere, turnee, repetiţii, festivaluri, un regizor de calibru greu îşi păstrează discreţia, anvergura culturală, pasiunea muncii şi măsura în toate cele este ceva destul de neobişnuit la noi. Tenace, om cu sistemă, perfecţionist dotat din plin cu strălucirea nebunie a detaliului, Măniuţiu nu este doar un mare Muncitor al scenei, un magician de spaţii ample şi coregrafii halucinante, ci şi un bijutier al frazei, un artizan al prozei metaforice, de atmosferă captatorie.
Proza lui te face să înţelegi raţiunile tainice care proiectează în spaţiu caligrafia sacerdotală a dinamicii lui spectaculare,gestualitatea încărcată de un soi de magie somnambulică şi ritualizată inclusiv în momentele de explozie a cruzimii.
Laconismul, tehnica elipsei, a crochiului şi sugestiei, împreună cu suculenţa morbidă a descrierilor, transformă pagina lui Măniuţiu într-o veritabilă anatomie a visului, într-o masă de disecţie a fluidului fantasmatic.
Miezul prozei sale este însăşi îndoiala, indecizia, amestecul de bufonadă funebră şi cruzime enigmatică, iar stilul sec, rece, tăios, uneori sarcastic al fulguraţiilor lui narative sporeşte anxietatea lecturii.
Dan C. Mihăilescu
Ilustraţii de Iuliana Vîlsan.
Format:
153 p., 133 x 200 mm, necartonat
Anul apariţiei:
2010
fond special / librărie / colecţie particulară / anticariat /
